Nicolae Jitaru

A văzut lumina zilei la 8 decembrie 1933 în comuna Azuga, judeţul Prahova. La scurt timp după acest eveniment, părinţii s-au mutat în Buşteni. Aici, copilul se scula dimineaţa cu ochii pe muntele Caraiman, munte care-l fascina. Aşa s-a făcut că, pe la şase ani, nu a mai putut rezista tentanţiei şi, într-o zi frumoasă de vară, a pornit de unul singur pe Valea Jepilor (Valea Caraimanului, cum îi mai spun buştenenii). Încet, încet, cu paşi mărunţi, a lăsat pădurea în urmă şi a ajuns la cabana „Brav" din şaua Caraimanului. Cabanier acolo era atunci un cetăţean mut, căruia i se spunea „Mutul". Băiatul a dormit fără grijă, ocrotit de cabanier care, a doua zi, l-a îndrumat către casă pe drumul pe unde venise. De acum, calea muntelui se deschisese pentru Nicolae Jitaru.

A mers, mai cu deosebire, pe Valea Seacă a Caraimanului, foarte dragă lui, dar şi pe celelalte, ca Valea Bujorilor sau Valea Priponului. A urcat mult singur, fiindcă aşa simţea el mai mult farmecul pădurii, al golurilor alpine şi al stîncilor. A învăţat şi să schieze. Alunecarea pe fulgii albi de nea l-a dus în cele din urmă la sportul de performanţă, unde, la diferite concursuri de coborîre, a ocupat locuri fruntaşe. Prin 1948 a făcut ascensiuni în compania bucureştenilor Pincu Weintraub, Pompiliu Moise, Emil Fomino şi alţii, iar din 1949 cu buştenenii Constantin Nemeş, Ion Zăinescu, Rică Enache, Gheorghe Conteş etc. A urmat, în septembrie 1951, şcoala de alpinism-căţărătură de vară, de la Peştera Ialomiţei, organizată de secţia de turism a C.G.M., avînd ca director pe Dumitru Gheorghe, instructor principal pe George Petrescu-Bebe. Şcoala de iarnă a făcut-o în 1953 la lacul Bîlea, în Munţii Făgăraşului. În cadrul clubului Dinamo Braşov din care a făcut parte, a participat la campionate, cupe şi alpiniade, cîştigînd cu echipa lui locul I la campionatul republican pe 1954 şi la „Cupa 23 August". La „Cupa Dinamo 1955" a cîştigat locul I pe echipe şi locul III la individual. Tot locul III l-a obţinut şi la campionatul individual din Rarău. În 1956, la cupa de iarnă din Piatra Craiului, etapa I-a, a ocupat locul I; cupa Dinamo, din Cheile Turzii, pe echipe, locul I; individual — locul III; la lacul Roşu, locul II; în 1957, pe peretele Piatra Scrisă din Piatra Mare — locul II; în iarna 1959, în Retezat, locul I.

Premiere de iarnă:
1961 — traseele Eftimie Croitoru şi Turnul Seciului (în timpul concursului din martie) au fost urcate de Nicolae Jitaru, Ion Coleşiu şi Nicolae Marian;
1962 — Balcoanele (Nicolae Jitaru şi Mircea Opriş);
1962 — Peretele Urlătorilor (Nicolae Jitaru ş.a.);
1963 — Turnul de Fildeş (Nicolae Jitaru, Mircea Opriş şi Ion Coleşiu).

Nicolae Jitaru a fost instructor la şcolile de alpinism din 1953 şi 1959, antrenor al clubului Dinamo Braşov în 1963. Pentru frumoasa şi bogata lui activitate a primit titlul de maestru al sportului la alpinism în 1967, iar în 1971—1975, diploma de onoare pentru merite deosebite.